Ciclul de viață criptografic complet

Când apeși Criptează, browserul generează o cheie de conținut nouă, de 256 de biți, din WebCrypto CSPRNG și îți criptează datele cu AES-256-GCM. GCM este autentificat: fiecare bucată are o etichetă de 128 de biți, așa că orice modificare ulterioară este detectată, în loc să fie decriptată pe tăcute.

Textul și fișierele sunt tratate identic — ambele devin un singur blob binar opac, completat până la o mărime standard, astfel încât o parolă scurtă și un fișier mic arată la fel. Textul în clar nu atinge niciodată rețeaua și nu părăsește niciodată memoria filei.

Linkul tău conține un seed aleatoriu de 256 de biți în fragmentul URL — tot ce urmează după #. Conform specificației URL, browserul elimină fragmentul și nu îl include niciodată în cererea trimisă serverelor noastre. Din acest seed, browserul derivă cu HKDF o valoare de căutare, prin care găsește secretul, și cheia care despachetează cheia de conținut. Serverul vede doar un hash al valorii de căutare.

Browserul destinatarului citește seedul din fragment și face aceeași derivare local. Asta înseamnă aici „zero-knowledge”: simpla deținere a textului cifrat nu folosește la nimic fără link.

Dacă setezi o frază de acces, aceasta este întărită cu Argon2id — o funcție de derivare a cheii memory-hard — și combinată cu seedul în cheia care împachetează cheia de conținut. Fraza de acces în sine nu este niciodată transmisă sau stocată; o știți doar tu și destinatarul. Încercările greșite sunt reluate în browserul destinatarului, pe date pe care acesta le are deja, așa că serverul nu le poate număra.

Caracterul memory-hard face ca ghicirea offline la scară mare să fie costisitoare chiar și pe GPU-uri și ASIC-uri. Trimite fraza de acces pe un alt canal decât linkul, iar cei doi factori nu se întâlnesc niciodată în același loc. Modulul Argon2 este descărcat la fiecare creare și afișare, așa că rețeaua nu poate ști care secrete folosesc o frază de acces.

Blobul este încărcat prin TLS și stocat în repaus ca text cifrat, alături de credențiale hash-uite, durata lui de viață și un moment de expirare rotunjit. În mod deliberat nu păstrăm identitatea expeditorului, destinatarul, jurnale de IP, momentul creării sau istoricul accesărilor. Nu există un sistem de conturi care să lege un secret de o persoană. Limitarea ratei funcționează pe un HMAC al adresei, cu un salt care se rotește, așa că nimic de dinaintea unei rotații nu poate fi legat de ceva de după ea.

Pentru că obiectul stocat nu are niciun sens fără seedul din fragment, o compromitere a serverului sau o citație judiciară scoate la iveală doar octeți opaci și hash-uri din care nu se poate obține nimic.

Nu se descarcă nimic la încărcarea paginii de afișare: cererea pleacă doar la un clic sau o apăsare de tastă reală, așa că scannerele de linkuri și previzualizările din chat nu pot consuma un secret. Pentru un secret de unică folosință, serverul revendică rândul printr-o singură actualizare condiționată — exact o cerere câștigă — iar secretul este considerat consumat din acel moment. Același browser poate descărca din nou timp de 15 minute dacă se întrerupe conexiunea; nimeni altcineva nu poate, iar o revendicare neconfirmată este distrusă, niciodată anulată. Secretele cu termen sunt o simplă citire până expiră.

Fiecare secret are și un link de distrugere privat. Deschiderea lui nu distruge nimic în sine; confirmarea șterge imediat textul cifrat — înainte ca vreun destinatar să-l poată citi.